Fenomenele atmosferice si mai cu seama cele care au loc in troposfera influenteaza direct desfasurarea vietii noastre economice si sociale, sunt destul de enigmatice inca si sunt greu de prevazut. Exista totusi o serie de incercari de a elabora o prognoza a vremii si asupra acestei probleme vom insista in cele ce urmeaza.

Din nefericire, in prezent exista foarte multe fenomene meteorologice  a caror natura nu o intelegem destul de bine deoarece inca nu exista o cunoastere precisa a anumitor procese fizice elementare (separarea sarcinilor electrice, formarea picaturilor de ploaie etc.). De aceea este foarte greu de formulat ecuatiile care sa descrie precis modul de trecere a atmosferei de la o stare la alta. Mai bine zis, ecuatiile fundamentale careia descriu structura si comportamentul atmosferei la un moment dat sunt de mult cunoscute, dar nu se pot aplica de cat la probleme atmosferice foarte limitate si nicidecum la problemele generale ale prevederii timpului. Astfel de ecuatii ar putea fi utilizate in probleme de prognoza, dar pentru aceasta este necesara o rezolvare numerica a lor, problema devenind foarte complicata deoarece avem de a face cu ecuatiile complicate ale hidrodinamicii. In acest din urma caz sunt necesare foarte mute calcule, aici intervin nu numai punctele de pe suprafata Pamantului ci si punctele situate la diferite inaltimi in care trebuie sa cunoastem valorile mai multor parametrii.

In zilele noastre se fac incercari de modelare a proceselor atmosferice, se fac incercari matematice si utilizeaza calculatoarele electronice, dar lipsa unor observatii destul de precise si bine repartizate in timp ne impiedica sa verificam studiile elaborate teoretic. In orice caz, meteorologia reprezinta un domeniu vast de activitate, dar in care mai este mult de lucru.

Problema prognozei in meteorologie este mult mai complicata si prin faptul ca aici intervin mase mari de aer a caror stare fizica este influentata de mediul inconjurator; paturile superioare ale atmosferei sunt expuse la bombardamentul particulelor cosmice iar cele de jos se lovesc de formele neregulate ale suprafetei terestre, aici intrevin fortele de vascozitate care cauzeaza amestecul turbulent al aerului. De aceea, anumite sisteme de mase de aer care se formeaza si pe care le-am putea modela matematic isi pierd repede identitatea si provoaca mari perturbatii in elaborarea unei prognoze. Tot in cadrul acestor probleme mai trebuie sa tinem seama de prezenta lanturilor de munti precum si de influenta termica a oceanelor care au un mare rol in durata de existenta a sistemelor de mase de aer.

Avand in vedere faptul ca sistemele mari de mase de aer sunt mai stabile decat cele mici, mersul vremii se poate prevedea cu mai mare siguranta atunci cand este vorba de caractere generale  - prevederea in linii mari, - dar daca ne referim la mase mai mici – la o prognoza detaliata, problema devine mai greu de rezolvat, iar rezultatele devin mai putin precise. Tocmai de aceea, previziunea pe termen lung va putea indica doar valorile medii ale unor parametri atmosferici: temperatura medie, proprietatile atmosferice, presiunea barometrica etc. Dar rezultatele demne de incredere se pot obtine numai pentru intervale scurte de timp: 3 – 4 zile si se asteapta ca intr-un viitor apropiat sa se ajunga la durata de 4 – 10 zile.

Meteorologia moderna dispune de informatii privind parametrii atmosferici: presiunea si umiditatea aerului, temperatura, directia si puterea vantului etc. Astfel de date sunt adunate la un numar mare de statii meteorologice raspandite pe intreaga suprafata terestra sau sunt culese de aparatele de la bordul unor nave cosmice. Pe baza acestor date se alcatuiesc asa-numitele harti sinoptice pe care sunt marcate modificarile zilnice ale vremii si, in modul acesta, se poate prevedea cu oarecare aproximatie starea vremii intr-un viitor apropiat. Astfel de harti dau rezultate destul de bune pentru o perioada de 24 de ore pentru continent si 48 de ore pe oceane unde exista mai putini factori perturbatori.

Cand este vorba de o prevedere pe o durata mai indelungata, sunt necesare date suplimentare cu privire la circulatia aerului din regiunile polare unde se gasesc mai multe statii care furnizeaza datele necesare.

Din practica observationala s-a ajuns la concluzia ca unele modificari in desfasurarea fenomenelor meteorologice ar putea fi prevazute si dupa modul de comportare a anumitor vietuitoare, cum ar fi de exemplu agitatia si migrarea pasarilor sau de linistea de care sunt cuprinse anumite animale. Astfel de observatii ne-ar permite sa stabilim o corelatie si, prin aceasta, o prognoza cu privire la anumite fenomene meteorologice. De asemenea, o prognoza mai buna s-ar putea face daca s-ar tine seama, intr-un mod mai riguros, de corelatia care exista intre desfasurarea fenomenelor meteorologice si factorii cosmici legati de activitatea solara.

In plus, s-ar constata ca vremea sufera o mare instabilitate in epoca echinoptiului de primavara si ca exista o scadere a temperaturii pe la mijlocul luni mai, fapt care se explica prin ruperea unor ghetari din banchiza polara, ghetari care coboara spre ocean.

Dupa cum se stie, prognoza meteorologica se bazeaza pe constatarea practica cu privire la schimbarea climei in functie de deplasarea maselor de aer. Astfel din observatiile efectuate zi de zi se poate face o extra polare pentru ziua urmatoare, in acest sens fiind utilizate o serie mai mare de date oservationale. Dar, necunoscand destul de bine problemele teoretice ale fenomenelor respective, in multe cazuri, prognoza bazata numai pe extrapolare duce la o prevedere eronata si, asteptand o zi senina, ne putem pomeni cu o zi cu atmosfera instabila sau chiar cu furtuni puternice.

Procesele moderne de prevedere a vremii – prognoza meteorologica – se bazeaza pe o serie de date obtinute cu ajutorul satelitilor artificiali ai Pamantului. In acest mod, meteorologii dispun de o imagine mult mai cuprinzatoare cu privire la starea fizica a atmosferei terestre si la nebulozitatile existente in ea. Prin urmare, pentru a inbunatati prognoza meteorologica se impune din ce in ce mai mult necesitatea de a corela fenomenele meteorologice ca la elaborarea unei prognoze sa utilizeze o tehnica in care se tine seama de aceste corelatii. Acest lucru s-a si inceput deja, pe scara mondiala; pentru anii 1976-79 a fost elaborat planul  Veghii Meteorologice in care s-a prevazut o retea vasta de mijloace tehnice – statii terestre si navale precum si sateliti artificiali. In acest timp s-au obtinut date pretioase cu privire la stare fizica a atmosferei atat la suprafata Pamantului cat si la diferite altitudini.