Din cauza imperfectiunilor simturilor noastre, avem impresia ca scoarta Pamantului ramane neschimbata. Acest fapt este o aparenta, o impresie de calm deoarece in realitate scoarta Pamantului este supusa unor oscilatii permanente, adica ea sufera peste tot usoare  „zguduituri”. Aceste oscilatii neincetate ale solului – imperceptibila pentru simturile umane – pot fi inregistrate cu ajutorul unor aparate foarte sensibile numite seismografe. Activitatea de „respiratie” a Pamantului se numeste agitatie seismica.

Uneori, din motive inca nu destul de bine cunoscute, in anumite locuri si pe neasteptate, in scoarta terestra se produc o serie de zguduituri si oscilatii care se succed si se propaga in toate directiile. Astfel de miscari bruste constituie fenomenul natural cunoscut sub denumirea de cutremur de Pamant. Locul unde incep zguduiturile se numesc focar sau hipocentru iar proiectia focarului pe suprafata terestra se numeste epicentru.

Adancimea focarului unui cutremur se masoara de-a lungul verticalei corespunzatoare de la epicentru la focar. Aceasta adancime este de obicei mai mica de 100km, dar exista si cazuri cand astfel de fenomene se produc la circa 700-800km sub scoarta terestra. Cutremurele de Pamant mai puternice produc distrugeri de bunuri materiale si pierderi de vieti omenesti pe suprafata terestra, aceste distrugeri fiind numite efecte macroseismice.

Cutremurul de la 4 martie 1977 a avut epicentrul in Muntii Vrancei, focarul fiind situat la circa 110 km adancime. Energia eliberata de acesta echivala cu aceea a 100 bombe atomice de tipul celor de la Hirosima si era de magnitudinea 7,2 pe scara Richter.

Reamintim aici faptul ca magnitudinea unui cutremur depinde de energia totala eliberata, iar legatura dintre acestea este exprimata printr-o formula matematica stabilita de catre Ch. Richter in deceniul IV al secolului nostru. De aici avem scara Richter pe care, cutremurele abia sesizabile au magnitudinea zero, pe cand cele mai violente fenomene de acest fel, cunoscute pana acum, au avut magnitudinile 8,6 – 8,8.

Aproape ca nu exista luna din an in care sa nu se inregistreze un cutremur mare, in timp ce cutremurele mici pe care le simt numai seismografele sunt mult mai numeroase. In general exista regiuni in care cutremurele apar mai frecvent: Chile, Mexic, Japonia etc. Aceasta situatie a impus necesitatea observarii atente a activitatii seismice din regiunile respective precum si incercarea de a prevedea astfel de catastrofe in scopul de a sti cand si unde urmeaza a se dezlantui astfel de fenomene si eventual, de a putea evacua populatia pentru a reduce la minim efectele daunatoare.

Pana in prezent, oamenii sunt incapabili sa lupte impotriva cutremurelor de Pamant sau sa influenteze modul lor de desfasurare. Singura aparare impotriva lor este de a examina conditiile de aparitie, de a putea sti dinainte cand urmeaza a se produce declansarea lor si de a putea reusi sa se evacueze bunurile materiale si populatia din raza de actiune. De aceea, examinarea acestor fenomene, corelarea lor cu anumiti parametri fizici este foarte importanta. Prognoza activitatii seismice este de prima necesitate mai ales in anumite regiuni de pe suprafata terestra unde sunt mai frecvente astfel de fenomene.

Foarte probabil ca un cutremur isi anunta „venirea” cu mult timp inainte, neajunsul principal fiind cuprins in aceea ca semnalele respective inca nu sunt cunoscute si intelese in masura suficienta pentru a fi utilizate ca elemente de baza in prognoza.

Pentru a rezolva problema prognozei cutremurelor de Pamant, ar trebui sa se dea raspunsuri la urmatoarele intrebari:

-          In ce loc urmeaza sa se produca cutremurul?

-          Care va fi intensitatea maxima pe care o va avea?

-          La ce data urmeaza a se produce cutremurele cele mai putrenice?

Referindu-ne la primele doua intrebari: prognoza locului si intensitatea cutremurelor, se pot da raspunsuri destul de bune deoarece dispunem de harti bine intocmite cu privire la raionarea seismica a suprafetei terestre.

In privinta celei de a treia intrebare, legata de momentul aparitiei unui cutremur, cercetarile sunt abia la inceput si nu pot da un raspuns cu o probabilitate mai mare de 98%. Tocmai acesta este motivul pentru care am considerat aici acest gen de problema in care teoria corelatiei ar putea aduce un aport substantial.

Avand in vedere consideratiile de mai sus, pentru examinarea prognozei cutremurelor de Pamant, vom deosebi doua metode mai importante: Metoda seismologilor chinezi, care tine seama de aparitia diferitelor fenomene premergatoare unui cutremur si metoda care se bazeaza pe cercetarea undelor seismice.

a) Metoda seismologilor chinezi se bazeaza pe observarea si urmarirea evolutiei anumitor fenomene care de obicei apar inaintea izbucnirii unui cutremur. Astfel, pe baza inregistrarilor cutremurelor de Pamant care s-au produs intr-o perioada de peste 2.800 ani, ale caror caracteristici mai importante au fost descrise in cronicile chineze, se pot intocmi cataloage si harti izostatice cu o precizie destul de mare pentru scopul urmarit. Din datele cuprinse in aceste cataloage se pot pune in evidenta fenomenele anormale care preced declansarea unui cutremur, se poate stabili data cand urmeaza a se declansa cutremurul respectiv si se poate determina marimea aproximativa a intensitatii lui, precum si locul in care se va produce. Pe baza unor astfel de constatari  se poate face evacuarea ordonata a populatie si a celor mai importante bunuri: animale, inventar mobila etc.

Avand in vedere faptul ca acest mod de prevedere a cutremurelor de Pamant ar putea fi utilizat si in alte demonenii in care se cere prognoza anumitor fenomene naturale, aducem aici cateva precizari cu privire la parametrii de interes.

Seismologii chinezi, printr-o propaganda sustinuta si o munca politica convingatoare, au organizat retele de observatori voluntari, neprofesionisti, dar care au fost instruiti din acest punct de vedere.

In modul acesta au fost organizate brigazi provinciale care observa comportarea anumitor factori:

1)      anomaliile electrice si magnetice,

2)      deformarea scoartei terestre,

3)      fluxul de radon in fantani (radonul este un element radioactiv alcatuit din mai multi izotopi),

4)      variatia undelor seismice,

5)      acalmii (rastimp de liniste) seismice care preced cutremurele de Pamant,

6)      variatii ale nivelului apelor din fantani,

7)      zgomote acustice premergatoare, si

8)      comportarea animalelor.

Urmarirea parametrilor enumerati mai sus este necesara deoarece s-a constatat ca intre modificarile acestora si declansarea unui cutremur exista o anumita corelatie, fapt care este de mare importanta in prognoza acestor fenomene naturale.

b) Metoda undelor seismice se bazeaza pe studiul variatiei raportului dintre viteza undelor longitudinale, Vp si a celor transversale Vs. In acest scop, geofizicienii au cercetat corelatia dintre anumite fenomene seismice secundare si aparitia seismului propriu-zis. In modul acesta Observatorul seismic din orasul japonez Kagoshima, intr-un anumit interval de timp, a inregistrat 91 de microseisme in loc de media obisnuita corespunzatoare care era de 34 seisme, a dat alarma si s-a evacuat orasul cu inca 18 localitati din vecinatatea lui, fapt care a facut sa se evite pagubele matariale mari pe care le putea provoca cutremurul care s-a declansat la cateva saptamani dupa actiunea de evacuare.

In 1948, seismologul japonez Hayakowa considera ca inaintea aparitiei unui cutremur ar putea exista o variatie a vitezei undelor longitudinale Vp, dar, din nefericire, datele de care dispunea el erau de slaba calitate astfel ca lucrurile sale au fost repede uitate.

In anul 1960, in regiunea Garm din Uniunea Sovietica (R.S.S. Tadjika), a fost intreprinsa o vasta cercetare a activitatii seismice, cercetare care s-a bazat pe o serie de masuratori ale parametrilor de rezistivitate electrica a terenurilor, nivelul apelor in puturi, viteza undelor seismice longitudinale si transversale precum si variatiile locale ale campului magnetic. Rezultatele obtinute de seismologii sovietici au condus la o confirmare a ideilor mentionate mai sus ale lui Hayakowa, s-a ajuns la concluzia ca viteza undelor de soc a unor cutremure indepartate se modifica in valoarea absoluta si ca in lunile care preced declansarea unui cutremur puternic raportul Vp/Vs scade atunci cand ele traverseaza regiunea examinata. Paralel cu acestea s-a pus in evidenta o scadere a rezistivitatii zonei subterane de falii imediat inaintea producerii cutremurului. De asemenea, s-au observat modificari ale intensitatii curentilor electrici telurici si a campului magnetic, variatii care se explica  prin faptul ca inaintea unui cutremur, din cauza compresiunii, mineralele sufera anumite modificari la nivelul structurii atomice corespunzatoare.

Cercetarile efectuate ulterior au adus la concluzii si mai ferme, cu rezultate mult mai complexe. Astfel, inainte de a izbucni cutremurul de la San Fernando (California) in 1971, s-a observat ca raportul Vp/Vs scadea pentr un timp oarecare insa, pe urma, aceasta scadere era urmata de o revenire la normal, iar durata anomaliei acestui raport depindea de magnitudinea cutremurului pe care-l prevedea. Pe baza acestor observatii s-a putut prevedea, cu precizie destul de buna, locul si data declansarii cutremurului respectiv.

Cercetatorii sovietici au putut prevedea cu trei luni inainte apropierea aparitiei a doua cutremure, in acest scop bazandu-se pe cresterea observata a concentratiei de heliu si radou in anumite puturi adanci.

Aceste constatari sunt valabile pentru cutremurele al caror focar se gaseste la o adancime mica sub suprafata terestra, dar nu ramane valabil  pentru cutremurele cu focare situate la adancimi de peste 100 km cum sunt cutremurele din Vrancea. Pentru astfel de situatii inca nu exista metode eficace de prognoza, in schimb exista numeroase date observationale care arata ca un cutremur mare necesita un timp indelungat pentru a se acumula tensiunile corespunzatoare.

In declansarea unui cutremur puternic se elibereaza o mare cantitate de energie si epuizeaza toate fortele acumulate. De aceea trebuie sa treaca mai multi ani pentru ca un nou cutremur distrugator sa se poata declansa.